- un blog deşurubat de la cap până la coadă -

VIZUALIZĂRI

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Filosofie de...

Viaţă.

Asta sunt eu. Virtual vorbind. Trăiască Electronic Arts pentru minţile lor sclipitoare şi geniul de a scoate pe piaţă binecunoscutul joc SIMS. Gotta admit, a trecut ceva timp de când n-am mai dat un play existenţei mele virtuale.

Mi-am amintit de subiect în urma unei experienţe (dacă o pot cataloga aşa, deşi sună mult prea tehnic pentru tot ce a presupus şi tot ce a lăsat în urmă). Spre deosebire de alţii, în perpetua încercare de a mă detaşa de "marea gloată", chiar şi când vine vorba de a-mi creea un personaj într-un banal joc PC, încerc să mă regăsesc într-un procent cât mai mare. Da, am revenit la suviţe albastre (în concordanţă cu imaginea de mai sus).

Nu înţeleg cum poate cineva să-şi imagineze un "player" total diferit faţă de cum e el/ea în realitate. Nemulţumirea faţă de sine poate merge atât de departe încât să-ţi doreşti să fii a brand new one? E trist. Dar challenging, un stimul pentru a se descoperi.

To be honest, în joc am 2 maşini. :P


Jjjjjjmecher pe plaiurile mioritice, cârpă în rest.


Cum ar zice pseudo-inteligenţii Guţă & Brazilianu & Mr. Juve (ăştia când au mai apărut???):
"Şmeker este ăla, care
Are bani în buzunare
Care deţine puterea
Şi se joacă cu averea."
Cât de uşor e să găseşti astfel de capodopere... Ajunge să scrii "şme" pe "GOAGĂL" (alt înţelept în viaţă) şi te trezeşti cu N+1 link-uri, care mai de care mai... colorate. Am stat aproape o oră să găsesc albumul lui Fran Healey. Asta pentru că nu cântă cu "fetiţe pe masă", "Merţane" sau "euroi". Nah, ghinionul lui!
Revenind. M-a (re)lovit ideea şi indignarea după un curs (CA SĂ VEZI!), care trata problema migranţilor şi capacitatea lor de a se adapta noii societăţi. Vorbim de Italia (bien sur), deşi puteam lua exemplul "Căpşuland-lui", dar am şi eu preferinţele mele. E binecunoscut cazul localităţii Borşa, Maramureş, măcar pentru palatele cu lift (chiar şi pentru 1 etaj), limuzinele din curţile cu fântâni arteziene şi tonele de aur purtate cu nonşalanţă pe fiecare cm al pielii. Oare nu au dureri de spate?..
Acasă, asta petrecându-se în luna august, (când traficul din Baia Mare devine insuportabil pentru că s-au întors GREII, aşa că taci şi îndură dacă nu vrei scandal) pe frunţile lor e înscripţionat "Cine mi-s IO!".. Atitudinea asta ţine exact o lună, pentru ca după să se întoarcă la job-urile lor de... Do you like the cocoa flavour?
Şi eu vreau un X6!!!

joi, 30 septembrie 2010

New chapter. Same Mărutz.

Ave poporului!

Cititorii, fanii si ce-or mai fi, au cerut cu îndârjire revenirea mea blog-istică (ar trebui să public un DEX personal). În cazul în care cineva crede că mi-am abandonat ironia peste vară, se înşală, so, nu credeţi nimic din ce îndrug aici. Mai exact, pluralul folosit e doar pentru PR, în contextul în care dau autografe unei singure persoane (yep, it's you, Cosmin - don't blush).

Vară. Sau after licenţă. Planuri. Bairam. Betoane încinse, transpiraţie autohtonă şi rochiţe pitzi. Fără ţânţari.

Budapesta. Al naibii ungurii ăştia! Dacă se mai leagă cineva de ei, ar trebui să o facă doar atunci când vom fi pe picior de egalitate cu ei. Până atunci, avem multe vagoane de prins din urmă.

Bruxelles. Mirific, feeric, mirobolant. Data viitoare mă găsiţi cu sacul de dormit în Parlamentul European.

Azi. Happy. Alte planuri, total diferite de cele din vară. Cluj-Napoca. Master (care sună pompos), la care încerc să îmi amintesc care e echivalentul în engleză pentru "rapiţă". A nu se înţelege că mă plictiseam, doar că masteratul e în engleză şi vorbeam despre cercetarea din SUA privind poluarea în urma utilizării combustibililor. 

Mâine. Happy. To be continued...

P.S. Miss ya Ştef and Marian!

marți, 29 iunie 2010

La vânătoare de ţânţari

Noaptea trecută m-am războit cu vreo 5-6 ţânţari. Îi recunosc deja dupa voce: doi băieţei - Sorel şi Ionică - şi patru fetiţe - Ileana, Nicoleta, Alina şi Cristina. Glasul cel mai subţire îl are Nicoleta, iar cel mai grav, Ionică. Nu am reuşit bine să îmi dau seama dacă Alina şi Ileana sunt unul şi acelaşi lucrusor sau sunt două entităţi diferite, cert este că eu şi această haită de mici bestii ne urâm reciproc. Şi, cum nu am cumpărat pastile antiţânţari încă, ne-am înţepat şi ne-am vânat, la propriu şi la figurat, toată noaptea...

miercuri, 23 iunie 2010

Ars poetica

(inspirat dintr-o discuţie reală cu doi prieteni reali)

Nu am mai trăit de mult experienţa scrisului. Am fost prea ocupată pentru a-mi mai găsi refugiul în ceva atât de simplu şi reconfortant. Dar scrisul are valoare terapeutică, iar gândurile se înghesuie şi se cer aşternute cu greutatea unei nevoi fizice.

miercuri, 28 aprilie 2010

TEO sau "imposibilul devine posibil"

O să mă întrebaţi de ce tratez aşa târziu subiectul. Pentru unii e epuizat deja. Eeee, eu am încercat să înjur în gând până am primit replica pseudo-inteligentă "Bravo ei! Măcar aşa poate va deveni politica mai comică." Întrebare: nu era destul de comică până să se bage Teo în seamă şi să îmbrace mantia de un portocaliu isteric? Probabil nu era de ajuns că Băse bagă prin tribunale pe oricine îi iese în cale doar pentru a mai întoarce faţa publicului larg şi idiot de la circul unde ocupă prestigioasa funcţie de dresor, ci s-a gândit să aducă şi un zâmbet pe feţele zbârcite ale românaşilor. Cum?


marți, 16 martie 2010

inner emotions


Probabil a fost plictiseala de vină sau mi-a zâmbit aparatul foto. Mai e şi varianta în care am ochit un unghi bun de "tras în blitz". Sau poate doar plăcerea de a căuta şi imortaliza secunda.
Wanna see more? then here u are:
Hope u like them!

miercuri, 10 martie 2010

Breaking News!

Am citit de curând un articol al unei agenţii de presă române care anunţa cu mare tam-tam că un tsunami a lovit Japonia. Într-adevăr, e o ştire interesantă, doar că acel tsunami avea... 30 de centimetri! Probabil a ucis toate furnicile de pe ţărm, altfel cum se explică deosebitul interes pe care îl acordă mass-media fenomenului?

marți, 9 martie 2010

André Tanneberger - just call him the best!


În 2002 ţineam strâns în mână primul album ATB cumpărat vreodată: DEDICATED. And voila! Aşa a început isteria. Pt ca mai apoi să caut disperată orice mix, orice minut de trance, dance semnat de André şi să sar, la propriu, în magazinele de specialitate când era lansat câte un album nou şi prin Românica.

vineri, 5 martie 2010

De data aceasta... puţină literatură

Stă în faţa pânzei albe. E atâta posibilitate în pânza aceea... Aşa, albă, imaculată cum e ea, e o întreagă lume care se scaldă într-o lumină de eternitate. Şi pânza lui e ca blocul de marmură în care Michelangelo a văzut un înger. O priveşte atent.

marți, 2 martie 2010

...AZI... E DESPRE MINE...

Am citat. -> mulţumesc Cosmin! "Plata" later on, but don't worry, nu ne prinde vârsta de 60 de ani şi bastonul aferent (inside joke). Come closer... and closer. MuuuAaaa!
Hai, puteţi începe cu urările (preferabil cele de bine), pt că azi sunt în centru. Nu la centru... rămân de dreapta, garantat!
HAPPY BIRTHDAY TO ME! HAPPY BIRTHDAY TO MEEEEEEEEEE! HAPPY BIRTHDAY, DEAR MĂRUŢ... HAPPY BIRTHDAY TO ME!!! Yuhuuuu!!! Geamurile au scăpat, n-au nicio fisură. Încă!
So, 23... 01.03.2010, ora 23.58 - se toarnă vinul roşu demisec (ales cu grijă de 3 capete înţelepte - moi, Tony şi Marian), precedat de shot-uri de tequilla şi urmat de bere, cocktails şi... ce mai era?! 02.03.2010, ora 00.00 - mi se cântă "La mulţi ani!", paharele sunt sus şi vinul e dat pe gât. Oficial e ziua mea! Best b-day party ever! Detalii nu dau, sunt informaţii de culise... 
Mulţumesc pt zecile de telefoane şi mesaje primite! Mulţumesc pt toate gândurile bune şi motivele de a rânji în adevăratul sens al cuvântului all day long! Sunt o norocoasă să am asemenea prieteni.

Gaşcă, u totally rock!!! AVE!!!

I'M DRUNK

Am cea mai tare gaşcă de prieteni!!! Serios. I'm so damn lucky! Nimic nu poate fi mai fain decât să-i ai alături. Mulţumesc Ştef, Ame, Stefy, Greeny, Tony, Marian, Tzutzu, Dorin (ordinea e relativă) pt 23-ul perfect! Love u, guys! I really do! And I'm so drunk...

duminică, 28 februarie 2010

Curăţenie vrem, dar să o facă alţii

Cu toţii ne minunăm dacă facem un tur prin oraşele din străinătate că pantofii nu ni se umplu de praf în primele cinci minute de plimbare, că nu vedem tot la doi paşi un muc de ţigară, un ambalaj sau o hârtie mototolită aruncată pe trotuar şi că ploaia nu atrage după sine noroi până-n gât. Da, la ei se poate.

miercuri, 3 februarie 2010

Labirintul birocraţiei

Despre birocraţia în România nici nu prea mai are sens să scriem. Se ştie de câte hârţogării e nevoie pentru a obţine chiar şi cel mai banal lucru de la autorităţile noastre... Să presupunem, spre exemplu, că vrei să îţi schimbi buletinul. Asta... deja e un lux... Intri într-un adevărat cerc vicios,

marți, 2 februarie 2010

Here are the nominees...

And the winner is... IAMX!
Asta ca să fiu în ton cu marea vâlvă produsă de tsunami Grammy. Cum??!! Nu ştii că tipa X a luat premiul pt cel mai bun album al anului?? Nici eu... Btw, singura reacţie, echivalată cu nervi, am avut-o la Best Rock Album, unde nici nu-mi puneam problema să nu câştige U2. But.... *"#¤¤%&¤%%¤&(&*!!!!
Dumy (MAE), iţi rămân veşnic datoare pt noua mea obsesie. Here it is: